Un evanghelist povesteste cum campania sa într-un orasel african era atât de binevenita, atât de bine primita, încât singura cale de a-i domoli pe credinciosi era de a striga: „Voi, crestinii din cutare zona, ridicati mâna. Noii credinciosi care traiti aici, întruniti-va duminica viitoare în casele acestor oameni..." Si tot astfel striga nume si ghida oamenii. El a considerat ca aceasta a fost unica modalitate de a nu periclita o astfel de „recolta" spirituala. Ceea ce a facut el se numeste organizarea unei „celule bisericesti".

Dar cum ai proceda tu daca multimile s-ar hotarî dintr-o data sa-L urmeze pe Iisus? Unde s-ar gasi banii pentru noi cladiri?

Biserica nu avea vreo cladire pâna nu a devenit Biserica Oficiala a Imperiului Roman în 321d. Hr. Apoi a preluat toate templele si servii lor, pastrându-i pâna în prezent. Din Faptele Sfintilor Apostoli 2.46 aflam cum predecesorii nostri se întâlneau zilnic în curtile templelor evreiesti, spre a i se închina Domnului, spre a-si împarti între ei, cu bucurie, pâinea cea de toate zilele. Biserica era reprezentata de oamenii de pe strada, înca neascunsa în cladiri religioase.

De ce au succes Bisericile-celule

Ele includ între 5 si 15 oameni; asadar fiecare membru este binecunoscut de comunitate si este regretat daca pleaca.

În celula fiecare membru are o atributie, o sarcina de care trebuie sa se achite: se ocupa de muzica, de organizare, preda lectii, se roaga, gateste, sau îngrijeste copiii. Diversele sarcini nu sunt doar în mâinile unor „profesionisti" clerici, ori leaderi. Nu sunt apanajul lor.

Membrii celulei nu trebuie sa se simta niciodata singuri, întrucât se afla în sânul unei familii a lui Dumnezeu.

Celula e mediul cel mai adecvat învatarii, cu toate libertatile îngaduite unei mici grupari umane.

Aici se revela harurile spirituale, într-o atmosfera pasnica, spirituala, cu un leader prietenos si o familie crestina încurajatoare, amabila.

Cei carora nu le place sa mearga la Biserica îl vor descoperi pe Iisus aici, între oameni. Orizonturile diverselor tipuri de evanghelism creativ, devin aici nelimitate.

Celula le permite predicatorilor mai înzestrati sa se deplaseze, spre a-i ajuta material si pe alti credinciosi.

Nu exista limite impuse de lipsa banilor, sau a cladirilor. Daca numarul membrilor va creste la 16, celula se va diviza în doua case, sau încaperi închiriate, cu propriul leader (conducator).

Celula presupune mai multa ruga, întrucât oamenii se roaga în grup restrâns, si se pot întâlni oricând.

Adesea se fac rugaciuni pentru cei bolnavi si nevoiasi, chiar în lipsa unui preot.

O astfel de celula nu are o cladire centrala sau o mare adunare duminicala, caci celulele sunt, ele însele, biserica. Nu se fac nici un fel de înregistrari oficiale, astfel ca în cazul în care apare pericolul unor persecutii, numele sunt de negasit, nu exista cladiri care sa poata fi arse, iar congregatiile nu pot fi gasite si macelarite, asa ca în Ruanda. Biserica e mai sigura.

Credinciosii împreuna cu leaderii lor se reunesc din când în când într-un spatiu închiriat, ca de exemplu un stadion, o sala mare, pentru vreo sarbatoare, iar celulele, reunite în subdiviziuni zonale, ar trebui sa se reuneasca o data, de doua ori, pe luna. Supervizorii trebuie sa-si întâlneasca leaderii în mod regulat, si de asemenea, sa viziteze fiecare celula în parte.

Conform modelului din Fapte 2.42, telul nostru este acela de a fi prieteni ai Domnului, devotati cuvântului lui Dumnezeu, scopul nostru este acela de a ne ruga, dorinta noastra aste aceea de a ne împarti hrana unul cu altul, de a fi prieteni unii cu altii, dar si prieteni cu cei de pe strada, astfel ca acestia sa afle ca iubirea divina nu e la mii de mile departare.

Aminteste-ti urmatoarele reguli:
Fii binevenit, tu mie ­ eu tie.
Slaveste-L pe Domnul.
Asculta Cuvântul dumnezeiesc care ne-a dezvaluit, prin intermediul Bibliei, daruri spirituale, rugaciuni, sfaturi pentru fiecare.

Marturiseste existenta Domnului si altora.

Este foarte simplu pentru un misionar sa organizeze o celula. Este suficient sa organizeze o prima întâlnire ca dupa aceea, celula sa se dezvolte.

Dar, pentru ca sistemul „celula" permite oamenilor sa predice si sa evanghelizeze, preotii de meserie s-ar putea revolta. Membrii comunitatilor bisericesti traditionale, înradacinate, nu vor renunta prea usor la obiceiuri si la propriul confort, dar daca Dumnezeu îi calauzeste, se vor acomoda rapid cu toate schimbarile.

E nevoie de mult tact, ruga, organizare si consens.

Aceasta este ultima ideologie, introdusa în Anglia, Spania si Europa, dupa ce a facut vâlva în America Latina. Cele 4 principii sunt: Câstiga, Consolideaza, Disciplineaza, si Exteriorizeaza. Conform planului, fiecare celula va da nastere altor 12 celule.

Pentru o explicatie mai amanuntita a tot ceea înseamna G12 si ar fi trebuit sa introducem în aceasta lectie, viziteaza aceste pagini: